ăştia chiar au minibarul plin uite cu ce-ar trebui să-şi facă reclamă

doar o bere rece-mi trebuie să intre bine cu ştirile pe care le ştiu din maşină

dar acum au pus şi imagine peste text ca la facultate când profii

citeau din cartea scrisă de ei şi-ţi sugerau că e bine s-o cumperi

iar dacă tu priveai textul şi apoi feţele lor

ştiai că va urma un alt examen cu şpagă

şi berea chiar e rece o beau cu geanta încă-n cealaltă mână şi deja mă sună de la recepţie

tipa cu ecuson pe care scrie nataşa deşi e născută-n vaslui

şi e-n continuare singură

să mă întrebe dacă mai am nevoie de ceva

nici măcar o porţie de clătite?

pe care i le las ei pentru că în momentele ăstea

dintre două vârste ciocolata ajută

mă dezbrac şi inspectez baia în sfârşit fără afişe cu fiecare prosop spălat omoară şapte peşti în pacific alegerea-i a ta

nu şmecheria psihologică mă distrează sau că te simţi vinovat

dacă eşti mai jegos într-o zi şi după duş de ruşine să ceri alt prosop

mai bine ţi-l speli singur în baie încuiat pe dinăuntru

şi şi atunci te simţi prost

ci politeţea cu care-şi aleg cuvintele

le e frică de clienţi cum îmi e mie de funcţionarii de la primărie

în fine intru-n duş şi mă joc cu jeturile reglabile mai ales cu unul care vine fix acolo jos

după care ies şi mă-ntind în cearşafuri şi faza faină e că nici măcar nu tre-s-aştept

să se facă linişte pentru că e deja linişte

ziduri pe bune nu rigips ca-ntr-un hotel din craiova

unde s-au futut unii lângă mine în continuu şi ea, nu pot să zic

avea voce ok dar el răgea ca un disperat de am visat numai colinde toată noaptea

şi în mocheta groasă de pe hol nici nu se aud paşii menajerelor

abia aştept să văd ce au mâine la micul dejun

pân-acuma-mi place

s-ar putea să rămân aici o vreme

şi-ntr-o noapte când nataşa doarme

să o şterg mai departe

„ioan, ţinem la tine şi la amintirile pe care le împărtăşeşti aici

ne-am gândit că ţi-ar plăcea să revezi această postare de acum un an:

această fotografie a fost ştearsă de administrator

conţinut explicit pentru adulţi, violenţă”

cândva eram pe malul oltului la un grătar cum se face

şi unu cu o barcă se răstoarnă

după care înoată cam haotic până la o bucată de beton din mijlocul râului

pusă parcă pentru el acolo

se agaţă de ea şi rămâne aşa o vreme

de la alte grătare îl întrebau dacă stă confortabil

poate îi ia somnul şi-i trebuie o pernă

mă gândeam că ăia sunt genul care după

vor spune că au fost şocaţi dar n-au putut face nimic

dar eu desigur

sun la 112

alerg la o magazie cu bărci

încuiată

conduc, deşi băut

până la hidrocentrala din apropiere

că se-neacă unu

e rudă de-a ta?

nu e

n-avem bărci

şi cu asta şansele de-a deveni erou local

pentru care-mi făcusem deja-n minte discurs

în timp ce conduceam

scad dramatic

ajunge până la urmă poliţia şi-l scoate

urma să-i iau numărul de telefon

nu să-l sun ci doar să-l am acolo-n memorie

salvat cu „înecatul”

ca să mă bucur de câte ori îmi trece degetul

peste numele lui

când ne liniştim se apropie de noi un cioban

înecatul era slugă la stâna lui

era handicapat mintal şi nu avea labele picioarelor

de data asta n-o să-l mai bată

da’ era mai bine dacă-l lăsam dracului

să se ducă cu apa